09 September 2010

Înapoi...


„Stai că aşa nu-i bine!” zise Făt-Frumos. „Înapoi după alt cal mai bun!”

Din când în când, puntea pe care ne-am propus să trecem e păzită de Balaurul cu şapte capete. Ne-am luptat vitejeşte cu el şi dacă n-am reuşit să-l învingem, nu e pentru că „nu suntem destul de buni” sau pentru că „n-a fost să fie”. Spre deosebire de fraţii săi, care nici măcar n-au încercat să lupte şi au pornit înapoi, Făt-Frumos pleacă înapoi după alt cal mai bun şi după sfaturile lăptătoarei Baba Bârsa.

Calul năzdrăvan şi sfaturile nemaiauzite ale doicii.
Calul care este ceea ce nu pare a fi şi prin aceasta reuşeşte să ne poarte ca gândul şi ca vântul dincolo de ceea ce ochii noştri cei de toate zilele s-au obişnuit să vadă.
Şi sfaturile babei, ce par atât de nebuneşti încât urmându-le, ne putem trezi că se răsteşte Împăratul la noi, dar care sunt singurele în stare să ne zdruncine limitările, prejudecăţile, îndoielile.
Iată cum, dintr-o dată, imposibilul devine dintr-o dată posibil...

06 September 2010

Intamplarea sau Povestea



A fost o data, ca niciodata, ca daca n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti...

De unde reiese, ca daca se povesteste, inseamna ca a fost, inseamna ca este.

Vechea intrebare, despre ce sa fi fost oare mai intai, gaina sau oul, oul sau gaina?
Imi aduc foarte bine aminte ca fetita aceea de demult gasise un raspuns, un raspuns numai al ei, pe care nu-l auzise de la nimeni, ci il gasise pur si simplu in visteria inimii:
Gaina cu oul in ea, in care doarme o gaina...

Povestea exista, pentru ca intamplarile din ea s-au petrecut, undeva, candva, intr-una dintre milioanele de lumi. Dar aceia care stiu din ce fel de borangic este tesuta panza de paianjen a Timpului, inteleg o taina cu mult mai mare: intamplarile pe care le traim exista, pentru ca exista Povestea.
Daca nu s-ar povesti, nici nu ar fi...

Asadar, cine stie sa spuna Povestea... stie sa teasa intamplarile.... cele ce sunt, cele care au fost, cele care vor fi... ssssst.... mai mult nu este ingaduit a rosti...

Comoara Tainuita

http://www.youtube.com/watch?v=rMZH-XoIQDU

04 September 2010

Semne de aducere aminte


Uitam, uitam... tare repede uitam!
Mai intai ne frangem mainile de neputinta, dam cu caciula de pamant de necaz, ca apoi, ridicand-o iarasi, sa vedem ca avem in ea, prinsa cu un ac de brad, aripioara daruita de Craiasa Albinelor...
Prea adesea si prea repede uitam ca avem ajutor furnicesc, fluturesc, iepuresc, vulpesc, ingeresc...

Avem fel si fel de daruri fara seaman in lume, primite de la cei care ne-au iesit in cale, dar uitam prea repede ca le avem.
Uitam cele trei vorbe fermecate pe care ni le-a incredintat batrana doica atunci cand am pornit la drum, uitam chiar pentru ce am pornit la drum, uitam ca avem o Imparatie de cucerit, un Vis de implinit.

Pai daca este asa... hai sa ne trezim si sa ne amintim!

Tu, frate de cruce si sora de suflet, ce fapte de vitejie ai pornit sa implinesti si care este Visul tau?